De ce se îngălbenesc dinții: cauzele petelor dentare

Pete extrinseci și pete intrinseci: două probleme diferite

Stomatologia împarte colorările dentare în două mari categorii, iar distincția asta decide tot ce urmează.

Petele extrinseci stau pe suprafața smalțului. Sunt depuneri de pigmenți din alimente, băuturi și fum, prinse în pelicula subțire de proteine care acoperă permanent dintele. Nu au pătruns nicăieri, doar s-au așezat deasupra. Se îndepărtează mecanic, prin detartraj, periaj profesional și airflow.

Petele intrinseci sunt în structura dintelui, în smalț și mai ales în dentina de dedesubt. Nicio periuță și niciun aparat de igienizare nu ajunge la ele, pentru că nu sunt „murdărie”, ci culoare proprie a țesutului. Aici intervine albirea profesională: gelul cu peroxid pătrunde în dinte și descompune moleculele de pigment.

De aceea prima întrebare pe care și-o pune medicul la consultație nu este „cât de albi îi vrei”, ci „de unde vine culoarea asta”.

Ce colorează smalțul din exterior

Vinovații pentru petele extrinseci sunt previzibili și, în bună măsură, negociabili:

• Cafeaua și ceaiul negru, prin taninurile care se leagă de pelicula de pe smalț. Ceaiul negru pătează, contrar intuiției, chiar mai puternic decât cafeaua.
• Vinul roșu, care combină pigment intens cu aciditate, adică pătează și, în același timp, face smalțul mai receptiv la pigment.
• Tutunul, cea mai agresivă sursă: nicotina și gudronul lasă un depozit gălbui-brun care se instalează rapid și rezistă la periajul obișnuit.
• Sucurile intens colorate, sfecla, fructele de pădure, sosul de soia, condimentele precum curry sau turmeric.
• Unele ape de gură cu clorhexidină, folosite perioade lungi, pot lăsa colorații brune, reversibile după igienizare.

Când culoarea vine din interiorul dintelui

Colorările intrinseci au cauze complet diferite și, spre deosebire de primele, nu țin de ce ai mâncat săptămâna trecută.

Unele apar în copilărie, în perioada în care dinții încă se formează. Tetraciclina administrată în copilărie sau mamei în timpul sarcinii se încorporează în structura dintelui și produce benzi cenușii sau brune, uneori pe toată arcada. Excesul de fluor în aceeași perioadă duce la fluoroză, cu pete albe cretoase sau, în forme mai avansate, gălbui-brune.

Alte cauze apar mai târziu: un traumatism care afectează pulpa dintelui, un tratament de canal făcut cu mult timp în urmă, sau anumite materiale de obturație vechi care au colorat dintele din interior.

Diferența practică e importantă: colorările intrinseci ușoare și moderate răspund bine la albirea profesională, dar cele severe, cum sunt benzile de tetraciclină, se corectează previzibil doar prin fațete sau coroane, adică prin lucrări de protetică dentară.

Un singur dinte s-a închis la culoare: ce înseamnă

Situația asta merită tratată separat, pentru că îngrijorează pe bună dreptate. Când un singur dinte, de obicei un incisiv, devine vizibil mai închis decât vecinii lui, cauza e aproape întotdeauna internă: pulpa dintelui a suferit, fie după o lovitură, fie printr-o infecție care a evoluat lent.

Un dinte devitalizat își schimbă treptat nuanța, pentru că produsele de degradare din interior colorează dentina dinspre interior spre exterior. Albirea clasică, aplicată pe suprafață, nu are efect aici. Soluția este alta, o albire internă, făcută din interiorul dintelui după tratamentul de canal, sau o lucrare protetică.

Semnalul de alarmă nu e estetic, ci medical: un dinte care se închide la culoare fără explicație trebuie văzut de medic, chiar dacă nu doare. Culoarea e simptomul, nu boala. Dacă a fost implicat nervul, tratamentul începe cu un tratament de canal făcut la microscop, nu cu albirea.

Îngălbenirea normală, odată cu vârsta

Există și o componentă care nu e nici pată, nici boală. Cu trecerea anilor, smalțul se subțiază prin uzură normală, iar dentina de dedesubt, care are o nuanță natural gălbuie, se îngroașă. Rezultatul: dintele devine treptat mai închis, deși nimic „nu s-a stricat”.

La asta se adaugă genetica. Culoarea de bază a dinților diferă de la om la om, exact cum diferă culoarea ochilor, iar unii oameni pur și simplu au dinți natural mai gălbui, cu un smalț perfect sănătos. Un dinte alb strălucitor nu este automat un dinte sănătos, iar un dinte ușor gălbui nu este automat unul bolnav.

Aceste colorări răspund de obicei foarte bine la albirea profesională, tocmai pentru că nu sunt cauzate de o problemă structurală.

Ce se corectează prin albire și ce are nevoie de altceva

Odată identificată cauza, tratamentul se alege aproape de la sine. Pe scurt:

• Pete de cafea, ceai, vin sau tutun, depuse recent: se rezolvă la o ședință de detartraj și periaj profesional, fără albire.
• Îngălbenire generalizată, de vârstă sau genetică: indicație clasică de albire profesională în cabinet.
• Colorare intrinsecă moderată, după traumatisme vechi sau fluoroză ușoară: albirea ajută, dar rezultatul se discută realist înainte.
• Benzi de tetraciclină sau un dinte devitalizat vizibil mai închis: soluțiile previzibile sunt fațetele, coroanele sau albirea internă.
• Pată închisă localizată pe un singur punct al dintelui, care se agață de sondă: nu e o pată, este o carie și se tratează ca atare.

Cum îți dai seama singur ce fel de pată ai

Nu înlocuiește consultația, dar există câteva indicii utile înainte să ajungi în cabinet. Petele extrinseci sunt de obicei difuze, apar în zonele unde se depune tartrul, la coletul dintelui și pe fața dinspre limbă a dinților de jos, și se accentuează vizibil dacă ai sărit peste igienizarea anuală.

Colorările intrinseci sunt uniforme pe tot dintele sau apar ca benzi orizontale simetrice pe mai mulți dinți deodată, și nu se schimbă cu nimic după periaj. Iar dacă un singur dinte iese în evidență, e aproape sigur o problemă internă a acelui dinte.

În practică, cel mai simplu test e cronologia: dacă dinții s-au închis la culoare treptat, în ani, e vorba de vârstă și stil de viață; dacă s-a întâmplat în câteva luni, pe un singur dinte, e ceva ce trebuie investigat.

Întrebări frecvente despre colorarea dinților

• Pasta de dinți „de albire” chiar albește? Nu schimbă culoarea proprie a dintelui. Are particule abrazive care îndepărtează pete de suprafață, deci ajută la petele extrinseci și nu are niciun efect asupra celor intrinseci. Folosită agresiv, timp îndelungat, poate uza smalțul.
• Bicarbonatul, cărbunele activ sau lămâia funcționează? Nu ca albire. Bicarbonatul și cărbunele sunt abrazive, iar lămâia este acidă și demineralizează smalțul, ceea ce pe termen lung închide culoarea dintelui, exact invers față de ce îți dorești.
• Dacă mă las de cafea, revin dinții la culoarea inițială? Se opresc din a se păta în continuare, iar igienizarea profesională îndepărtează depunerile existente. Culoarea de bază a dintelui rămâne însă cea genetică.
• Aparatul dentar pătează dinții? Nu aparatul în sine, ci igiena mai dificilă din jurul bracket-urilor. De aceea controlul și igienizarea sunt mai dese în timpul tratamentului ortodontic.
• Copiii pot face albire? Nu. Albirea profesională nu se face sub 18 ani, iar petele albe la copii, tipice fluorozei, se evaluează separat de medicul pedodont.

Concluzia practică: înainte de a alege un tratament pentru culoarea dinților, are sens să afli de unde vine culoarea. O consultație stabilește dacă ai nevoie de o simplă igienizare, de o albire profesională cu lampa Zoom sau de altceva, iar diferența dintre ele înseamnă și bani, și timp.